A treia parte a Romaniei o reprezinta, geografic, zona montana.Existenta umana, hrana, viata insasi a celor peste 2 milioane de agricultori de munte au fost si sunt dependente, cu prioritate, de activitatea agricola, de cresterea animalelor , exploatarea lemnului si de pomicultura, intr-o economie rurala putin cercetata, putin cunoscuta si mult marginalizata in ultima jumatate de secol.
    Tarile cu munti din Uniunea Europeana si-au dezvoltat si isi protejeaza producatorul agricol montan, in multiple forme: pentru fermierii mai mari, specializare si rentabilitate, pentru fermierii mai mici - o agricultura multifunctionala, cu rol de ingrijire a mediului si cu un loc special pentru agroturism. Asociatiile, cooperativele, sindicatele, statul isi protejeaza cu grija producatorul agricol montan, in fata agresiunilor sau a neputintelor date de starile naturale (in conceptia UE, muntele este o zona de „handicap natural”). Politica montana a Uniunii Europene este cea a muntilor locuiti, cu un ecosistem echilibrat si cu raporturi corecte intre padure si agricultura.
     Tot ce misca in domeniu - cercetarea, educatia, mijloacele financiare, legislatia, institutiile ar trebui sa fie subordonat ideii de sprijinire a locuitorilor de munte.
    Comunistii au marginalizat muntele, ocupandu-se exclusiv de agricultura de campie; din pacate, situatia se mentine si in prezent. Construita cu greu, cu perioade de vegetatie mult mai scurte , deci cu sanse economice mai reduse, economia Apusenilor este in pericol sa-si dea ultima suflare. O statistica din anul 2000 arata ca populatia montana din Romania abia daca realizeaza 413 dolari/locuitor, fata de 22.070 dolari in Austria, 12.540 dolari in Grecia sau 2.120 dolari in Albania! In consecinta, la capitolul economie montana, Romania se regaseste pe locul 68 din 70 de tari cu munti din lume.
     Dupa 1990, muntele a fost surprins in aceasta stare de marginalizare, locurile de munca s-au prabusit, s-a prabusit piata lanii , veniturile agricultorilor de munte au scazut considerabil, starea de saracie din munti plasandu-ne pe locul I din Europa.            
    Marginalizarea muntelui, ca si interesele nou aparute, au dat nastere unei puternice tendinte de directionare a fondurilor europene tot spre zonele de campie si colinare si, desigur, spre orase.
    Saraciti , nescolarizati agricol , neorganizati si neincrezatori, nevoiti sa-si asigure supravietuirea mai mult pe seama padurii decat din agricultura, taranimea montana devine o categorie de populatie victimizata, care pleaca spre orase sau in strainatate ,      in ultimii 7-8 ani, circa 500.000 de tineri  parasind deja muntele!
   O alta suferinta este legata de scaderea cu aproape 50% a numarului de oi. In 1995, mai erau aproximativ trei milioane de oi si un milion de bovine. Pasunile se afla in pericol, deoarece nu mai sunt suficiente animale care sa ingrase solul cu baligarul lor, cea mai mare suprafata de pasunat a Europei fiind pusa in situatia de a se salbatici. Daca la campie,  solul nemuncit nu-si pierde calitatile timp de 20 de ani, la munte, poate fi pierdut iremediabil, in mai putin de zece ani, prin schimbarea in rau a structurii florale pe care am obtinut-o in secole de pastorit!
    In ceea ce priveste exploatarea lemnului  legea ar trebui sa incurajeze crearea de intreprinderi taranesti mici de mobila, care ar  contribui la scaderea exportului de materie prima ieftina si nu ar vaduvi muntii de mari suprafete de paduri, defrisate in mod criminal.
  Totusi in ultimi ani se dezvolta cu repeziciune o ramura economica importanta pentru veniturile locuitorilor din Apuseni si anume turismul.( vezi capitolul 8 ).