10.1 )Protejarea mediului
    Cateva din cauzele majore de poluare a Muntilor Apuseni ar fi : exploatarea irationala si nelimitata a padurilor, în special a celor din zona alpina, de izvoare, cu toate urmarile aferente: alunecari de teren, eroziunea accentuata a solului, viituri, inundatii etc , lipsa infrastructurii privind alimentarea cu apa potabila si tratarea apelor uzate menajere si gospodaresti, cu efecte negative asupra calitatii apelor chiar din zona de obârsie , lipsa unui sistem de tratare a deseurilor, în contextul schimbarii radicale a structurii deseurilor si pastrarii obieciurilor vechi de a arunca resturile la marginea gradinilor satului sau pe malul apei, cu impact asupra calitatii solului si a apelor , cresterea alarmanta a numarului gaterelor si a cantitatii de rumegus depozitat haotic, cu impact asupra solului, apei si a peisajului.
    Faptul ca tot mai multi dintre noi au redescoperit natura ar  trebui sa ne bucure , insa printre adevaratii iubitori ai muntelui si ai naturii apar tot mai multi iresponsabili care prin actele lor pot aduce distrugeri ireparabile naturii.
    Padurea este parte intrinseca a mediului de viata a societatii omenesti care are si un important rol de creare si conservare a acestui mediu.
    Impreuna cu alte tipuri de ecosisteme terestre padurea intra in alcatuirea mediului de viata terestru, in care traieste si se dezvolta societatea omeneasca. Prezenta si infatisarea padurii imprima nota caracteristica  multor zone climatice iar defrisarea ei masiva poate duce la schimbari radicale de relief, ale caracteristicilor termice si hidrice ale teritoriilor in cauza,ale solurilor, la o modificare pronuntata a mediului in ansamblu. Acest lucru este legat de rolul deosebit de mare pe care il are padurea in evolutia reliefului , in formarea insusirilor stratului de aer de linga sol si a solului insusi precum  si in conservarea acestora de-a lungul unor perioade lungi de timp.
     Padurea contribuie la formarea si conservarea mediului dar ia insasi, in lumea de astazi, are nevoie permanenta de ocrotire din partea omului pentru a-si exercita in bune conditii functiile legate de mediu.
    Padurea este considerata azi o bariera biologica impotriva poluarii, dar ea este adesea si foarte puternic afectata in urma poluarii.
10.2. ) Cazul Rosia Montana
   Comuna Roşia Montană (fostul Alburnus Major de pe vremea romanilor, 131 e.n.) este situată în judeţul Alba, lângă oraşul Abrud, în Ţara Moţilor din Munţii Apuseni. Este o localitate minieră montană, cu
aproximativ 4000 locuitori, aşezată pe valea râului Roşia, afluent al Abrudului, între masivele Cetate şi Carnic de o parte şi Orlea şi Jig, de altă parte. Are 42 de case cu valoare de patrimoniu, numeroase biserici
aparţinând diferitelor culte şi un muzeu al mineritului, în care se poate vizita o galerie minieră romană, săpată cu dalta şi ciocanul, astăzi electrificată. Numeroase alte vestigii romane, şi nu numai, au fost recent descoperite.
Există patru lacuri artificiale (tăuri). Comuna Roşia Montană are 16 sate (Roşia Montană, Corna etc.), răspândite pe o suprafaţă de 42 kmp. Comuna Roşia Montana, care face obiectul primei concesiuni a
companiei Roşia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC), ca şi comuna vecină Bucium, care face obiectul celei de-a doua concesiuni, este site arheologic protejat prin Legea nr.5/2000.
    Proiectul minier Roşia Montană este propus de compania mixtă Roşia Montană Gold Corporation S.A. ( RMGC ) care este o companie mixtă formată din Gabriel Resources Ltd. (Canada), care deţine
80% din acţiuni, compania statului român Minvest S.A. ce are 19,3% şi alţi
acţionari români 0,7%.
Gabriel Resources Ltd. (GR) este companie orientată spre „achiziţia,
exploatarea şi dezvoltarea proiectelor de metale preţioase”, ce are două
proiecte de minerit în România, Roşia Montană şi Bucium. În 1995, GR a răspuns cu o propunere scrisă la , apelul deschis ,  de  căutare de participanţi la proiectul Roşia Montană făcut de Regia Autonomă a Cuprului Deva, titulară a proiectului Roşia Montană; ulterior Regia s-a reorganizat sub numele de Minvest S.A., propunerea fiind acceptată. Licenţa de concesionare de exploatare pentru Roşia Montană a fost dată de Guvern în 1999 pentru Minvest ca titular şi RMGC ca afiliat. În octombrie 2000 s-a
produs transferul de licenţă, RMGC devenind titular şi Minvest afiliat. Proiectul (prezentat în mai multe versiuni) prevede acum următoarele:
   - Obţinerea a 300 tone aur şi 1600 tone argint anual, din procesarea a 13 milioane minereu pe an, timp de 16,2 ani, minereu obţinut din exploatarea în cariere deschise a patru masive (Cetate, Carnic,Orlea, Jig-Vlădoaia). Proiectul prevede exploatarea în primii zece ani în cariere la Cetate şi Carnic, iar în următorii 6 ani la Orlea şi Jig.Minereul din zonă are o concentraţie medie de 1,56grame aur/tonă şi de 7,8 grame argint/tonă.
   - Strămutarea sau relocarea a circa 900 de familii însumând circa 2000 de persoane, din 740 locuinţe şi 138 apartamente;strămutarea a opt biserici, nouă cimitire, şcoli, grădiniţe, dispensar medical; declasificarea a nouă case monumente istorice; distrugerea muzeului mineritului, împreună cu galeria care se vizitează acum şi crearea unui nou muzeu; distrugerea a patru masive (Cetate, Carnic, Orlea, Jig) în urma escavărilor ce vor crea patru cratere; distrugerea monumentelor naturale Piatra Corbului şi Piatra Despicată; ocuparea a 1200 ha teren în satele Roşia Montană şi Corna
   -Crearea unui iaz de decantare (în locul actualului sat Corna) ca depozit de tulbureală de steril de procesare, cu un baraj (din steril) înalt de 185 metri (cât un bloc
cu 60 etaje) la numai 2 km de Abrud.
   In legatura cu acest proiect, parerile sunt foarte impartite , cunoscuta organizatie Greenpeace protestand fata de intentia companiei de a folosi in procesul de extractie a cianurilor si oprirea proiectului , aratand ca pentru obţinerea unui gram de aur urmînd a fi folosite 500 de grame de cianură. O parte din cianură ar ajunge într-un iaz deschis (de zece ori mai mare decât cel din Baia Mare), creîndu-se astfel un nou loc cu potenţial foarte ridicat de producere a unor accidente ecologice. Greenpeace susţine că concentraţia din iaz va fi de pînă la 50 mg/litru şi că un pahar de apă cu cianură din iaz ar fi suficient pentru a omorî un copil, dat fiind faptul că doza letală pentru oameni este de doar un miligram de cianură la kilogram de greutate corporală. Potrivit Greeanpeace, în Uniunea Europeană, realizarea unui asemenea proiect ar fi posibilă doar cu acordul populaţiei, iar strămutarea involuntară ar fi posibilă doar în interes public, cum ar fi, spre exemplu, pentru construcţia de căi ferate sau şosele.
   Academia Romana declara ca proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public si prin urmare nu justifica efectele colaterale negative si riscurile implicate in proiect si reaminteste ca :
1. Exploatarea proiectată pentru o perioada de 17-20 ani nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor. Numărul locurilor de munca estimat la mai puţin de 500, nu rezolvă nevoile locale şi este mai mic chiar decât numărul locurilor de munca implicate în exploatarea actuală (cca. 750). Zona are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeana.
2. Distrugerea comunităţii Roşia Montana, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici si mutarea unor cimitire este inacceptabila
3. Beneficiile economice ale Statului Roman (estimate la ca. 40-50 milioane dolari anual), rezultate din redevenţele de 2 % asupra exploatării si diverse impozite, sunt nesemnificative în raport cu consecinţele proiectului.
4. Anticipata strămutare si reamplasarea forţată a populaţiei care refuza sa-si vândă proprietăţile risca sa antreneze Statul Roman in situaţii juridice dificile în faţa organismelor internaţionale cu consecinţe greu de evaluat in prezent.
     5. Exploatarea la suprafaţa, în patru cariere deschise şi crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 metri înalţime, închizând valea Corna, ar produce o mutilare grava a peisajului.
6. Barajul preconizat, construit din roca sterila, nu prezintă garanţii în situaţii extreme, după cum demonstrează experienţa mai multor ţări în care s-au produs accidente grave în diverse exploatări miniere. Prezenţa unui asemenea bazin de acumulare şi baraj în vecinătatea imediata a oraşului Abrud reprezintă un mare risc şi nu exista nici o garanţie că un accident nu se poate produce, iar pedepsirea ulterioara a vinovaţilor nu ar mai servi la nimic.
7. Exploatarea preconizata periclitează grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală. Distrugerea - chiar numai parţială - a vechilor galerii romane este total inacceptabilă intr-o ţara care îşi respectă trecutul istoric şi originile.
 8. Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic şi depozitarea în bazin deschis a rezidiilor, conţinând resturi de cianura şi mai ales metale grele, creează motive serioase de îngrijorare. Chiar daca “neutralizarea cianurii” promisă de proiect s-ar realiza într-un grad avansat, toxicitatea rezidiilor rămâne o sursa de grave riscuri.
 9. Nu exista garanţia ca la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării firma investitoare va asigura costurile de refacere a mediului. Experienţa altor ţări (de exemplu SUA) arată ca asemenea costuri sunt uriaşe şi nu sunt acoperite de garanţiile financiare depuse de firmele in cauza.
10. Proiectul încălca o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate de noi anterior. In situaţii similare alte ţări au procedat cu mai multă prudenta şi au evitat să accepte riscurile implicate în proiecte asemănătoare. Cunoaştem documente care afirma ca “in Germania un asemenea proiect este de neconceput”, iar Bulgaria si Armenia nu au aprobat proiecte de acelaşi tip.
    Academia Romana  consideră că nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale şi colective ale societăţii civile, ale unor instituţii ştiinţifice, religioase, culturale din ţară şi străinătate, ale unor personalităti şi oameni de ştiinţa şi cultură. Nu se poate trece cu vederea rezistenta şi nemulţumirile unei părţi din populaţia locala afectată de proiect, care riscă să-şi cedeze proprietăţile şi să părăsească locurile unde au trăit o viaţă întreagă ei şi strămoşii lor.
          Momentan proiectul este suspendat.